Pentru a vizualiza fisierele .pdf aveti nevoie de Adobe Reader
Get Adobe Reader
Abonare Dezabonare
Ce erori de gandire fac copiii  

Te-ai astepta deseori ca, in anumite situatii, copiii sa gandeasca inainte de a spune anumite lucruri, sa fie putin mai atenti, sa balanseze costurile si beneficiile inainte de a lua o decizie. Este usor sa uitam ca gandirea lor se formeaza in timp si e nevoie sa treaca cativa ani pana cand vor fi mai “maturi in gandire”.  
De aceea, este bine sa stii sa recunosti cinci dintre greselile lor de gandire destul de frecvente:

1. Postura victimii, adoptata deseori de copil atunci cand nu stie sa faca ceva ori a gresit intr-o anumita situatie. “Cine a rasturnat cosul de gunoi?”, iar copilul tau va da vina pe vreun animal din casa, pe fratele mai mic sau pe alti factori externi. De fiecare data cand este “prins asupra faptei”, nu indeplineste vreo sarcina ceruta de tine, va sti foarte bine cum anume sa paseze vina catre altcineva. Problema care poate sa apara in aceasta postura este ca ajunge sa se victimizeze mai tot timpul vazand ca “scapa”, a gasit portita de iesire din situatie. Astfel ca, va ajunge sa se complaca sub eticheta “victimei”. 

2. Sentimentul de unicitate este prezent deseori la copii. Ei se considera speciali si diferiti de ceilalti. Daca ii intrebi de ce nu isi fac tema, vor spune ca e prea usoara pentru ei, de ce nu se pregatesc pentru testul din ziua urmatoare, pentru ca stiu deja etc. Situatia va aparea si mai tarziu, atunci cand, o parte din prietenii lui ti se vor parea nepotriviti ca si comportament, insa copilul tau iti va spune ca “sunt altfel decat ceilalti”. E un fel de strigat de siguranta de care au nevoie, un semn al formarii identitatii lor. Nu vor sa fie la fel ca si ceilalti, vor refuza sa poarte aceeasi haina pe care au vazut-o la o alta persoana, tocmai pentru ca ei sunt “ceilalti”, iar el este “doar el”. Trebuie sa fii atent pentru a vedea in ce contexte foloseste copilul tau afirmatii care-ti reveleaza nevoia de unicitate. Daca apare mai frecvent pentru a scapa de responsabilitati (a nu invata pentru examen, a nu-si face temele, a nu merge in tabara organizata de scoala cu scop educativ etc.) si pentru a se putea angaja in comportamente de risc sau ciudate  (vrea sa se imbrace numai intr-o culoare, sa-si poarte parul intr-un anumit fel, sa-si puna cercel intr-o anumita zona a corpului etc.), ar fi momentul sa iei cateva masuri. Incearca sa vorbesti direct cu el, arata-i prin simple discutii cu el ce anume este gresit in gandirea lui, dar si faptul ca aceasta “razvratire prin unicitate” e mai mult o caracteristica a varstei si nimic altceva.

3. Aplicarea regulii intr-o singura directie  este o alta eroare de gandire pe care copiii o fac. De exemplu, va utiliza aceasta greseala pentru a scapa de responsabilitati si pentru a avea controlul asupra oricarei situatii. Functioneaza foarte bine atunci cand el isi doreste ceva contrar cu ceea ce ii ceri tu. El are voie sa umble in poseta mamei, dar aceasta nu are voie sa umble in ghiozdanul lui. Are voie sa intre la orice ora din zi sau seara in camera parintilor daca are ceva de spus, dar parintii trebuie sa ceara acordul sa intre in camera lui. Aceasta greseala la care se ajunge poate deveni cu adevarat problematica pentru ca parintele ajunge sa scape controlul din mana. Cum ii faci fata in astfel de situatii? Prin confruntare directa. Spune-i ca aceasta situatie nu mai poate continua. Fa o intelegere cu el: daca tu nu vrei sa umblu in ghiozdanul tau, atunci nu umbla nici tu in poseta mea. Poti pur si simplu sa tii poseta intr-un loc inaccesibil in cazul in care continua acest comportament in ciuda intelegerii. Taie oportunitatea copilului de a face lucrurile asa cum isi doreste el si in acest fel vei restabili "echilibrul de forte" in relatia dintre voi.

4. Lipsa de onestitate si dorinta de a pastra secrete 
apare frecvent la copii, mai devreme sau ma tarziu. Este un lucru normal, insa nu-l lua ca atare. Trebuie sa faci distinctia intre micile minciuni scornite uneori de catre copii si aspectele pe care le ascund si care ar putea sa-i duca la comiterea unor greseli. O alta situatie are loc atunci cand “mascheaza faptele” in asa fel incat sa-si justifice comportamentul pe care l-a avut si astfel, sa evite consecintele. Daca vei investiga putin mai mult vei afla care este de fapt, adevarul. Poate aparea si situatia in care copilul iti reveleaza doar o parte din intamplare, in special cea care il avantajeaza si omite partile esentiale, mai putin placute. Ce poti face? Anunta-l ca ti-ai dat seama ca nu a spus totul si ai incredere in el ca iti va dezvalui toate amanuntele fara sa fie nevoie sa cauti tu alte detalii. Aplica si consecintele logice, mici pedepse si retrageri ale intaririlor cu care l-ai obisnuit pana cand va invata regula ca, nu are voie sa-ti ascunda anumite lucruri ori sa le mascheze. Subliniaza-i statutul tau de parinte inaintea celui de prieten.

5. A raspunde inapoi cu o alta intrebare. Iti sunt cunoscute momentele in care il intrebi ceva, iar el in loc sa-ti ofere raspunsul iti spune ceva de genul “Ce-ti pasa?”, “De ce te intereseaza?”, “Nu ma mai iubesti, daca nu fac asta?” etc. E o modalitate defensiva pentru el, utilizata cu scopul de a scapa de cerintele tale sau de responsabilitati in general. Reactioneaza calm spunandu-i ca ti-ai dat seama de faptul ca incearca sa schimbe subiectul si nu are niciun rost pentru ca nu va functiona.

sursa suntparinte.ro